Antotipia: tehnica fotografică alternativă a pasionaților de botanică

Îți scoți telefonul din buzunar, deschizi camera, apeși pe un buton și gata. Poți salva un moment pentru totdeauna. În zilele noastre, să faci o fotografie e simplu și foarte rapid. Nu ai de ce să complici procesul și să-l faci să dureze ore întregi sau chiar săptămâni pentru o singură fotografie... și totuși există comunități care aleg să exploreze această cale dificilă de a imprima imagini pe hârtie, pentru că magia e în mixul de răbdare, soare, pigmenți din plante și rezultate neașteptate.

Ce este antotipia?

Numele de anthotype / anthotypie / antotipo / antotipija folosite în engleză, germană, spaniolă sau croată, de exemplu, vin din cuvintele grecești „anthos” - floare și „typos” - însemn, imprimare. Numele explică procesul: obținerea de însemne pe hârtie cu ajutorul florilor.

În fotografia tradițională, într-o cameră obscură, fotografiile sunt obținute printr-un proces în care lumina face compușii de argint să se înnegrească, imaginea devenind vizibilă prin creșterea opacității, dar în antotipie procesul este invers: imaginea rămâne imprimată în urma decolorării pigmentului vegetal din jurul obiectului pe care vrem să-l fotografiem, sub acțiunea luminii soarelui.

În cel mai simplu mod în care poți folosi această tehnică, zonele acoperite de obiecte își păstrează culoarea inițială, deci fotograma obținută este una la scară 1:1 a ceea ce ai așezat pe suport. Pentru a obține imagini complexe, poți folosi pozitive transparente. Pozitivul transparent despre care vorbim este o imagine imprimată pe folie transparentă, unde zonele închise și deschise corespund cu cele din realitate (opusul unui negativ).

Proces

Antotipia folosește pigmenți din plante pentru a obține imagini sensibile la lumină, deci chimia procesului nu este una foarte complicată. Pentru a-ți face propriile fotograme, ai nevoie doar de:

→ hartie groasă (ca pentru desen cu acuarele)
→ emulsie, pentru a acoperi hârtia într-unul sau mai multe straturi
→ obiectul pe care vrei să-l imprimi
→ expunerea la soare
→ (opțional) folorirea unui fixator

Majoritatea fotogramelor sunt realizate pe hârtie A5 sau A4, mai ales că n-are rost să testezi emulsii pe care nu le-ai mai folosit pe hârtie mai mare și mai scumpă. Lucrul de imprimat poate fi o plantă sau un buchet de flori, un pahar de cristal, un obiect din sticlă, o statuetă sau un pozitiv transparent.

Expunerea la soare poate dura de la câteva ore până la câteva săptămâni, în funcție de emulsie și de cât de puternic e soarele.

Emulsia reprezintă mediul în care se va forma imaginea pe care încerci să o capturezi. Acolo unde nu există un obstacol între emulsie și razele soarelui, aceasta se va decolora, iar acolo unde obiectul pe care vrei să-l imprimi pe hârtie acoperă emulsia, aceasta va rămâne pe hârtie, reacționând doar cu hârtia și aerul.

Pentru a obține un contrast bun, pentru unele emulsii, o să fie nevoie să folosești mai multe straturi - și aici e bine să ții minte că acestea ar trebui date pe hârtie într-o încăpere cu mai puțină lumină, pentru a nu-ți decolora hârtia de dinainte să apuci să pui „pozitivul” pe aceasta.

Emulsiile sunt obținute din petale colorate, sucuri din plante, frunze, rădăcini, fructe. Sucul sau pasta obținută într-un mojar ori blender trebuie să fie fără impurități, deci în anumite cazuri va fi nevoie să strecori ceea ce obții printr-un filtru de cafea.

Anumite emulsii pot fi folosite simple, altele amestecate cu apă de la robinet, oțet ori cu alcool izopropilic. Poți testa și tu fiecare dintre variante, și să vezi care rețetă e pe placul tău.

Una dintre cele mai populare rețete din prezent este una în care pudra de turmeric este amestecată cu alcool izopropilic incolor. După expunerea de câteva ore la soare, hârtia este trecută printr-o baie de apă cu bicarbondat de sodiu, care ar trebui să acționeze ca fixator.

În general, „fixatorul” nu poate face minuni pentru că imaginile pe care le vei obține vor fi oricum expuse la lumină oricând vei vrea să le arăți, așa că treptat culoarea fotogramelelor tale se va estompa.

Pentru mulți dintre artiștii din comunitatea de fotografie alternativă tocmai efemeritatea fotogramelor obținute este ceea ce-i atractiv.

Exemple de emulsii

În 2012, Malin Fabbri de la AlternativePhotography.com a publicat o carte la care a lucrat mulți ani, și alături de mulți colaboratori: Anthotypes - Explore the darkroom in your garden and make photographs using plants. Cartea arată imagini obținute prin procesul de antotipie și conține o listă bogată de plante și rețete de folosit pentru obținerea emulsiilor.

Petalele mov de liliac amestecate cu apă produc fotograme aurii, florile de crăiță combinate cu puțin oțet produc fotograme verzi-gălbui cu un contrast bun, frunzele de urzică combinate cu oțet obțin fotograme verzi, petalele de lalea roșie obțin fotograme mov, dar poți folosi și spirulină pudră, mure, frunze de spanac, coji uscate de nuci, vin roșu sau oțet balsamic.

Folosirea plantelor pentru colorat este o practică străveche, dar studierea științifică a sucurilor de plante pentru fotografie a început în secolul al XIX-lea. Heinrich August Vogel a fost primul care a descoperit că sucul de violete și maci este sensibil la lumină, iar Theodor Grotthuss că razele de lumină absorbite produc modificări chimice în aceste substanțe. Genialul John Herschel a cercetat și imaginile create cu pigmenți și esențe de flori, pe când căuta o soluție pentru fotografia color, iar Mary Somerville, strălucita prietenă a familiei sale, a avut și ea o contribuție majoră la cercetarea efectului luminii asupra sucurilor vegetale.

O lucrare artistică recentă care folosește antotipia este Ofelia, creată de Veronica Benedetti, unde procesul chimic de obținere a fotogramelor devine și o modalitate de a traversa doliul. După ce a catalogat și fotografiat obiecte care i-au aparținut bunicii sale, artista le-a imprimat pe hârtie prin antotipie. Fotogramele, care se estompează în timp, vorbesc despre modul în care amintirile se dizolvă inevitabil.